Comunitatea românească din Sacrofano si temerile provocate de conflictul ruso-ucrainean
Di Cristina Catarta.
La doar 226 de metri distanță de orașul Sighetu Marmației, dincolo de podul care traversează râul Tisa, se află comuna Slatina din Ucraina, o localitate cu o populație de peste 8.500 de oameni, majoritatea de etnie română. Înainte de începerea conflictului ruso-ucrainean, acest pod era un punct de legătură vital între România și Ucraina, fiind traversat zilnic de mii de români și ucraineni.
Însă, războiul a schimbat dramatic viața în această regiune. Înainte de război, mulți români traversau zilnic podul pentru a face cumpărături în Ucraina, unde prețurile alimentelor și combustibilului erau considerabil mai mici. Astăzi, însă, lucrurile stau complet diferit. Amenințarea de la granița cu Ucraina a dus la crețterea încrederii în NATO, la cote nemaiatinse din perioada entuziasmului aderării. Dar pe fondul fricii de război crește și naționalismul. Majoritatea românilor consideră că situația este riscantă pentru România, deoarece teritoriul lor este periculos de aproape de Rusia. În ciuda acestui fapt, guvernul și-a exprimat imediat solidaritatea deplină cu poporul ucrainean, condamnând agresiunea militară a Moscovei. Această poziție “anti-Rusia” are rădăcini mai adânci, fiind o consecință strictă a impunerii forțate dupț cel de-al Doilea Război Mondial a unui regim pro-sovietic deosebit de dur. In România, adesea tendințele politice și sociale venite dinspre generațiile care au trăit și s-au maturizat în timpul Războiului Rece sunt diferite față de ale celor care au crescut și au fost educați după căderea dictaturii. Sondajele scot la iveală diferențele dintre aceste generații, dar și punctele lor de întâlnire. Diferențe care denotă nu numai nesiguranță, ci și o loialitate dilematică, transmisă istoric și propagandistic. În mod surprinzător, într-o cercetare numită Barometru de Securitate, 40% dintre români aveau încredere în Rusia (LARICS, octombrie 2021), în jur de 70% dintre cei intervievați declarau că au multă încredere în statele occidentale, deci încrederea în NATO era chiar mai mare. În paralel cu acest nou val pro-NATO crește însă pe fondul fricii de război naționalismul și teama de o recesiune economică. Multe exemple sugerează, însă, că felul de a gândi al oamenilor, temerile lor, echilibrul pe care nu-l pot găsi în politica internă îi fac să devină oscilanți și nesiguri de cea mai importantă umbrelă de securitate pe care a avut-o România vreodată, și anume NATO.Pe de altă parte, în sinceritatea celor care răspund la sondaje se poate interfera ceea ce Elisabeth Noelle-Neumann numea „spirala tăcerii”: faptul că oamenii preferă uneori să tacă sau să se conformeze opiniilor generale, chiar și atunci când nu sunt de acord cu ele, pentru a nu ieși în evidență și nu a exprima o parere contrară celei a majorității.